Ueiger, semnată de David Grann... e o poveste despre povești. Avem un naufragiu petrecut la începutul anilor 1700, când marile puteri europene își extindeau teritoriile și nimiceau populațiile indigene, cu explicația că astfel civilizau teritoriile pe care le considerau înapoiate. Echipajul de pe Ueiger ajunge în largul coastelor Patagoniei, pe cea mai rea dintre insule – este pustie, nu sunt animale și nu există resurse de hrană. Pe insulă, disperarea și foamea schimbă caracterele. Unii se sacrifică, alții, dimpotrivă, atacă, uneltesc, se transformă în brute și fac orice ca să supraviețuiască. Apoi, supraviețuitorii se împart în două tabere. La întoarcerea în Marea Britanie urmează și un proces care se bazează mult pe jurnalele ținute de cei implicați.De altfel, autorul s-a apucat să facă documentarea pentru carte după ce a dat de un jurnal scris de un puști de 16 ani, pe nume John Byron, care s-a aflat la bordul navei Ueiger. Au urmat apoi și alte jurnale ținute de căpitan și marinari. Fiecare a văzut adevărul altfel, cum e și firesc.