About
Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
S-ar putea spune că în ultimele trei decenii s-a trecut de la marile speranțe legate de Rusia la ceea ce reputatul istoric Georges-Henri Soutou numește „marea ruptură”? Cum se explică faptul că Rusia nu a reușit să preia modelul democrației occidentale liberale? De ce nu funcționează totuși „pacea rusească”? În ce fel a devenit invadarea Ucrainei de către Rusia un adevărat catalizator istoric pentru Uniunea Europeană? În ce constă ℎ𝑦𝑏𝑟𝑖𝑠-ul occidental? Ce ar putea face statele din Europa Centrală și de Est în contextul actual, când istoria devine tot mai imprevizibilă și mai turbulentă, pentru a nu intra în sfera de influență rusească? Explorând arhitectura ideatică a volumului 𝑀𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑟𝑢𝑝𝑡𝑢𝑟𝑎̆. 𝐷𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎̆𝑑𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑍𝑖𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑎 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑈𝑐𝑟𝑎𝑖𝑛𝑎 1989‒2024, recent apărut la Editura Spandugino, dialogul dintre Teodor Baconschi, diplomat și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o pătrunzătoare reflecție asupra actualelor conflicte dintre Occident și Rusia, a căror miză, prefigurată încă de la început în programul politic al lui Vladimir Putin, constă în reconstituirea sferei de influență geopolitică, economică și militară a fostei URSS.
0:00 Generic
0:14 Introducere
09:47 „Mitul acesta [cea de-a treia Romă] a apărut undeva în secolul al XVI-lea în Rusia și n-a mai dispărut – ideea că Rusia e moștenitoarea Imperiului Bizantin care, cum știm, căzuse în secolul al XV-lea. Dar cum putea să fie Rusia moștenitoarea Imperiului Bizantin, de vreme ce Imperiul Bizantin abia a creștinat-o în secolul al X-lea?”
17:46 „În primul deceniu, evident că Putin a jucat în altă piesă, adică a fost omul cu care se putea discuta, care tocmai transmitea spre partenerii Rusiei semnalul că nu mai există risc de haos...”
26:44 „Însă Occidentul, care a devenit din ce în ce mai lucid – adică din ce în ce mai puțin idealist și naiv, pe măsură ce situația drepturilor omului sub Putin s-a deteriorat –, a căutat totuși să-și securizeze spațiul de libertate democratică.”
35:19 „Teoria eurasianiștilor din jurul lui Dughin și al altora este că Rusia nu e un stat, ci un stat-civilizație. Or, asta e o minciună. Nu e un stat-civilizație. Este un stat cu geneză normandă, vikingă, e un stat cu o evoluție dictată de implanturi occidentale...”
47:20 „În primul rând, e concepția iluministă că valorile legate de drepturile omului sunt universale, universal aplicabile și universal dezirabile. Or, ceea ce vedem este că, de fapt, democrația liberală în sens modern și capitalismul reprezintă două forme de guvernare și de economie care sunt specifice celor două Americi și Europei...”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/287-marea-ruptura-de-la-caderea-zidului-la-razboiul-din-ucraina.html
S-ar putea spune că în ultimele trei decenii s-a trecut de la marile speranțe legate de Rusia la ceea ce reputatul istoric Georges-Henri Soutou numește „marea ruptură”? Cum se explică faptul că Rusia nu a reușit să preia modelul democrației occidentale liberale? De ce nu funcționează totuși „pacea rusească”? În ce fel a devenit invadarea Ucrainei de către Rusia un adevărat catalizator istoric pentru Uniunea Europeană? În ce constă ℎ𝑦𝑏𝑟𝑖𝑠-ul occidental? Ce ar putea face statele din Europa Centrală și de Est în contextul actual, când istoria devine tot mai imprevizibilă și mai turbulentă, pentru a nu intra în sfera de influență rusească? Explorând arhitectura ideatică a volumului 𝑀𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑟𝑢𝑝𝑡𝑢𝑟𝑎̆. 𝐷𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎̆𝑑𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑍𝑖𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑎 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑈𝑐𝑟𝑎𝑖𝑛𝑎 1989‒2024, recent apărut la Editura Spandugino, dialogul dintre Teodor Baconschi, diplomat și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o pătrunzătoare reflecție asupra actualelor conflicte dintre Occident și Rusia, a căror miză, prefigurată încă de la început în programul politic al lui Vladimir Putin, constă în reconstituirea sferei de influență geopolitică, economică și militară a fostei URSS.
0:00 Generic
0:14 Introducere
09:47 „Mitul acesta [cea de-a treia Romă] a apărut undeva în secolul al XVI-lea în Rusia și n-a mai dispărut – ideea că Rusia e moștenitoarea Imperiului Bizantin care, cum știm, căzuse în secolul al XV-lea. Dar cum putea să fie Rusia moștenitoarea Imperiului Bizantin, de vreme ce Imperiul Bizantin abia a creștinat-o în secolul al X-lea?”
17:46 „În primul deceniu, evident că Putin a jucat în altă piesă, adică a fost omul cu care se putea discuta, care tocmai transmitea spre partenerii Rusiei semnalul că nu mai există risc de haos...”
26:44 „Însă Occidentul, care a devenit din ce în ce mai lucid – adică din ce în ce mai puțin idealist și naiv, pe măsură ce situația drepturilor omului sub Putin s-a deteriorat –, a căutat totuși să-și securizeze spațiul de libertate democratică.”
35:19 „Teoria eurasianiștilor din jurul lui Dughin și al altora este că Rusia nu e un stat, ci un stat-civilizație. Or, asta e o minciună. Nu e un stat-civilizație. Este un stat cu geneză normandă, vikingă, e un stat cu o evoluție dictată de implanturi occidentale...”
47:20 „În primul rând, e concepția iluministă că valorile legate de drepturile omului sunt universale, universal aplicabile și universal dezirabile. Or, ceea ce vedem este că, de fapt, democrația liberală în sens modern și capitalismul reprezintă două forme de guvernare și de economie care sunt specifice celor două Americi și Europei...”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/287-marea-ruptura-de-la-caderea-zidului-la-razboiul-din-ucraina.html