„Sperietoarea” ABB. Plusuri și minusuri

Informația că într-un document oficial al Guvernului se prevede vânzarea unor pachete de acțiuni la unele companii de stat prin mecanismul numit ABB a stârnit o mulțime de comentarii și contestări. Trebuie să plecăm de la câteva explicații referitoare la folosirea metodei ABB, așa-numitul mecanism de vânzare accelerată a unor pachete de acțiuni minoritare la firme listate pe bursă. Condiția prezenței companiei pe piața de capital este esențială întrucât prețul de vânzare al pachetului de acțiuni se poate stabili rapid plecând de la evaluarea pe care o are firma din tranzacționarea acțiunilor la bursă.

Deci, vânzarea prin metoda ABB are trei caracteristici: se poate face foarte rapid, se adresează unor așa-numiți investitori instituționali, adică fonduri de pensii, bănci de investiții sau fonduri de investiții care au grade diferite de risc și, nu în ultimul rând, poate duce la o îmbunătățire a managementului companiei, în sensul că o instituție financiară de prestigiu are posibilitatea să numească în conducerea companiei un profesionist cu experiență care să amelioreze rezultatele firmei.

Interesant este că o parte din avantajele ABB se pot transforma în dezavantaje, în sensul că rapiditatea tranzacției și direcționarea ei către investitori instituționali poate da naștere la suspiciuni și la abordări negative. Ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat.

Economic vorbind, vânzarea prin metoda ABB este logică și, în anumite situații, justificată. De exemplu, nevoia de bani a statului sau a companiei transformă vânzarea accelerată într-o variantă eficientă, pentru că este un mecanism care nu necesită calcule sofisticate de stabilire a valorii de vânzare și poate aduce cu ușurință cumpărători interesați.

De asemenea, se poate stabili și un procentaj de discount justificat prin volumul tranzacției. Chiar și cineva mai puțin cunoscător al domeniului înțelege, de exemplu, că unul este prețul unui kilogram de mere și altul este prețul unei tone de mere. Cu toate acestea, folosirea unui preț cu discount este complicată dacă ținem cont de faptul că s-ar putea vinde pachete minoritare de acțiuni la companii de stat profitabile și cu impact semnificativ în economia românească.

De altfel, o temă importantă este că vânzarea unui pachet minoritar în varianta ABB exclude ca oferta să se adreseze micilor investitori. Nu este o temă populistă, dar ideal ar fi ca achiziția de acțiuni să se poată face atât de fonduri de investiții, cât și de cetățeni. Varianta ofertelor publice care îmbină investiționalii cu publicul larg este ideală pentru că oferă posibilitatea cetățenilor să devină acționari la o companie românească pe care o apreciază sau ale căror produse sau servicii le folosesc. Nu este de neglijat, pentru că micii acționari contribuie la dezvoltarea pieței de capital și la creșterea prestigiului economic al companiei. Fără a uita să spunem, din nou, că investitorii profesioniști pot contribui la creșterea calității managementului companiei de stat.

O altă mare problemă este cine încasează banii: statul sau firma? În acest moment, și statul, și companiile au nevoie de fonduri. Statul pentru a reduce în continuare deficitul bugetar, companiile pentru că trebuie să facă investiții, iar dividendele sunt insuficiente, mai ales pentru că statul este un acționar lacom care ar vrea tot profitul pe care îl fac firmele la care este proprietar majoritar.

De asemenea, se poate observa că instrumentele specifice pieței de capital sunt foarte puțin folosite. Concret, companiile de stat ar putea face pe Bursă o emisiune de acțiuni, ar putea să vândă acțiuni preferențiale, care nu oferă drept de vot, dar dau drepturi prioritare de dividende sau pot realiza emisiuni de obligațiuni.

Așadar, metoda ABB de vânzare accelerată are sens economic și o serie de avantaje. Dar, într-un context complicat din punct de vedere social și politic, ar fi util ca Guvernul să se abțină să o folosească.