Așteptându-l pe Godot de la Fitch

Este multă atenție publică în jurul evaluării pe care o va prezenta astăzi agenția de rating Fitch. Decizia instituției financiare este așteptată cu interes, pentru că există teama reală că ratingul de țară ar putea fi împins către categoria „nerecomandat pentru investiții”.

Adevărul este că economia românească se află într-unul din cele mai complicate momente de la criza din anul 2008. Mulți indicatori arată imaginea unei economii aflate în dificultate. Mai precis, creșterea economică s-a transformat în recesiune și nu este clar dacă la sfârșitul anului economia va încheia în scădere ușoară sau cu un foarte mic plus.

În continuare este multă incertitudine. Astfel, într-un moment în care toate instituțiile românești, în frunte cu Banca Națională a României, prognozează o scădere a nivelului inflației, apar semne de întrebare. În primul rând, prețul țițeiului pe plan mondial este extrem de fluctuant. În zilelele bune, prețul coboară aproape de 80 de dolari barilul, în timp ce în zilele cu tensiuni geopolitice accentuate prețul barilului poate atinge din nou 100 de dolari.

De asemenea, sunt șanse să existe un puseu inflaționist din cauza creșterii tarifelor la energia electrică. În acest moment dificil a fost oprit primul reactor nuclear și este posibil să apară și decizia închiderii unității doi.

Oricum ar fi însă este clar că producția națională de energie electrică va fi în scădere, ceea ce se va repercuta asupra prețului. Nu știm deocamdată cât timp va dura oprirea reactorului sau reactoarelor. Este însă clar că dacă stoparea producției din surse nucleare durează trei-patru săptămâni și prețul energiei crește ne von afla în fața unui nou puseu inflaționist. Am putea să asistăm la o creștere indusă a inflației, adică întreprinzătorii mici și mijlocii să includă anticipat viitoarele creșteri de prețuri și în felul acesta ne putem lovi de o creștere a inflației într-un moment în care așteptările sunt totuși ca rata inflației să fie mult mai mică.

O reinflamare a inflației pune sub semnul întrebării din nou posibilitatea reducerii dobânzii de politică monetară chiar atunci când stimularea creșterii economice ar avea nevoie de dobânzi mai mici.

Consumul populației a scăzut și în același timp s-a redus și deficitul comercial. În principiu, o reducere a consumului nu ar trebui să fie cea mai proastă veste. Dar, în acest context în care economia scade o creștere a consumului ar fi binevenită.

Ceea ce crește fără oprire este din păcate datoria publică. Fără a avea un calcul precis (pentru că se raportează la PIB), iar PIB-ul pe anul 2026 îl vom cunoaște în primul trimestru al anului este sigur că anul acesta datoria publică va ajunge la 60% din PIB, pragul limită raportat la standardele Uniunii Europene.

Cea mai bună veste pe care guvernul o poate folosi să convingă agenția de rating să nu facă un pas în direcția retrogradării calificativului de țară. De altfel, s-ar putea spune că scăderea deficitului bugetar este singura veste bună în raport de agenția de rating.

Nu este cazul să anticipăm o scădere a ratingului de țară. De asemenea, nu este cazul să avansăm prea multe efecte care vor apărea în cazul în care România ar fi retrogradată în categoria junk. Deocamdată, știm că România se împrumută de pe piețele financiare internaționale la dobânzi egale cu statele care se află deja la categoria junk. De aceea, îndrăznesc un pronostic: Fitch va păstra nemodificat ratingul României și la fel și perspectiva.