
EP 171: Gogol și Turgheniev
Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan
Nikolai Gogol și Ivan Turgheniev sunt două figuri fundamentale ale literaturii ruse din secolul XIX, fiecare ilustrând o fațetă diferită a sufletului rus și a tensiunilor epocii.
Gogol este un maestru al grotescului și al fantasticului cotidian. În nuvele precum Mantaua, Nasul sau Jurnalul unui nebun, redă absurdul birocratic și umilința existențială cu o forță comică înspăimântătoare. Suflete moarte e o satiră grandioasă a Rusiei țariste, unde personajele sunt caricaturi vii, iar realitatea pare mereu pe punctul de a se destrăma. Gogol nu oferă soluții, ci neliniște: un amestec unic de râs, suferință și halucinație morală. Este, în fond, un precursor al literaturii moderne, de la Kafka la Bulgakov.
Turgheniev, în schimb, aduce un ton elegiac, occidentalizat, mai sobru și mai realist. În Părinți și copii, introduce figura lui Bazarov – un nihilist tânăr, rațional și cinic, în contrast cu generația veche, sentimentală și demodată. Turgheniev explorează conflictul dintre vechi și nou, dintre valorile tradiționale și spiritul critic modern, dar o face fără violență polemică. Natura, dragostea, timpul care trece – toate sunt tratate cu o melancolie calmă, de tip european. Stilul său e limpede, rafinat, aproape francez ca structură.
Împreună, Gogol și Turgheniev definesc două direcții ale literaturii ruse: una febrilă, absurdă, vizionară; cealaltă lucidă, civilizată, psihologică. Gogol deschide ușa abisului, Turgheniev o acoperă cu o cortină de eleganță. Amândoi însă, în feluri diferite, au pus în cuvinte drama unui imperiu care nu se recunoștea nici în Europa, nici în sine.